Industria siderurgică din China este înfundată într-o spirală de involuție internă: 150 de milioane de tone de supracapacitate, cu profituri pe tonă de oțel la doar 12 yuani! Noua strategie anti-involuționară, țintită a țării: în loc să reducă drastic capacitatea, aceasta conduce industria de la un avantaj competitiv la unul tehnologic, remodelând ecosistemul industriei prin actualizări tehnologice și concurență ordonată. Această transformare nu numai că salvează industria siderurgică, dar abordează și încrederea economică-permițând Made in China să treacă de la o economie de primă producție-la inovație de vârf-.
Dongfeng 5C, o armă națională majoră, are o acoperire globală. Deci, cine este cheia pentru salvarea industriei noastre siderurgice? Cred că el este singurul, cu abordarea sa anti-involuționară profundă și precisă.
Ce este acțiunea anti-involuționară? De ce este necesar?
În primul rând, pentru fiecare 10 yuani de bunuri produse în întreaga lume, 3 yuani provin din China. Scara industrială a Chinei este în creștere, iar producția este în creștere, dar prețurile sunt în scădere. Multe fabrici pierd bani, dar continuă să funcționeze. Aceasta este o acțiune involutivă. Esența sa este creșterea investițiilor, extinderea dimensiunii și scăderea profiturilor, chiar și până la pierderi.
Văzând asta, prima reacție a multor oameni este că cu cât mai multă involuție, cu atât mai bine. Cu cât mai multă involuție, cu atât mărfurile sunt mai ieftine. Nu este bine pentru oamenii obișnuiți? De ce ar trebui să intervină guvernul? Acest lucru duce la a doua mea întrebare: De ce să luptăm cu involuția?
Dacă se datorează inovației tehnologice sau îmbunătățirii eficienței producției, prețurile mai mici rezultate sunt pozitive și, desigur, un lucru bun. Dar nu asta este realitatea. Costă 10 yuani să faci o ceașcă, dar acest proprietar de afaceri o vinde doar cu 9. De ce să o vinzi în pierdere? Doar pentru a scoate din afaceri alți vânzători de pahare. Poate că prețurile mai mici vor capta mai multă cotă de piață.
De data aceasta, măsurile anti-involuționare ale guvernului nu vizează rezolvarea problemelor individuale sau problemele uneia sau două companii sau industrii, ci soluționarea problemelor întregii economii.
Combaterea involuției nu înseamnă combaterea prețurilor mici, ci combaterea deflației. Deci, ce este deflația? Mai simplu spus, este o scădere larg răspândită și susținută a prețurilor. Lucrurile devin mai ieftine. Pe măsură ce lucrurile devin mai ieftine, societatea în ansamblu își dezvoltă așteptarea că lucrurile se vor ieftini și mai mult în viitor. Ceștile pur și simplu nu se pot vinde. Fabricile sunt nevoite să scadă în continuare prețurile, iar oamenii sunt și mai puțin probabil să le cumpere. În cele din urmă, stocul de produse al fabricii și lipsa de profitabilitate au forțat-o să concedieze angajați și să reducă salariile. Ca urmare, salariile și veniturile s-au redus, mai puțini oameni au cumpărat pahare, iar paharele lui Boss Wang s-au vândut și mai puțin. S-a pus în mișcare un cerc vicios.
Consum scăzut → scăderea prețurilor → pierderi corporative → disponibilizări ale angajaților/reduceri de salarii → scădere în continuare a consumului → scăderi suplimentare de preț...
Odată prinsă în acest ciclu, piața singură cu greu poate scăpa. Vizitați orice centru comercial și veți vedea o gamă largă de cești. Pur și simplu sunt prea multe. Dar numai atunci când cineva le cumpără și le folosește poate fi finalizată o tranzacție, producția are valoare, profiturile pot fi distribuite și economia poate funcționa. Acesta este motivul pentru care deflația este mult mai terifiantă astăzi decât în perioadele precedente.
Acum înțelegeți de ce țara prioritizează combaterea involuției, ridicând-o la un nivel atât de înalt și este hotărâtă să o combată.
Industria siderurgică este involuționară? Cum putem combate involuția în industria siderurgică?
Să ne uităm mai întâi la date: până în 2023, capacitatea de producție de oțel brut va fi de 1,108 miliarde de tone, în timp ce cererea va fi de doar 950 de milioane de tone. Cele 150 de milioane de tone suplimentare de capacitate vor fi absorbite în întregime prin vânzări la incendiu. Prețurile barelor de armare au scăzut la 3.200 de yuani pe tonă. Raportul financiar al unei fabrici de oțel de dimensiuni medii- arată că aceasta face doar 12 yuani profit pe tonă-nici chiar suficient pentru a cumpăra o ceașcă de ceai cu lapte; este mai bine să depui doar banii în bancă și să câștigi dobândă. Și mai rău este „subminarea” reciprocă: funcționând în pierdere, unele companii chiar avansează producția de finanțare pentru a asigura comenzile, lăsând fluxul de numerar întins la limitele sale. Pe scurt,-prețul scăzut și concurența dezordonată trage întreaga industrie într-o mlaștină.
În timpul reformei din 2016-din partea ofertei, reducerea capacității a fost o prioritate maximă. Directiva de vârf la acea vreme era: „Trei reduceri, o reducere și un supliment”. Acestea au fost: reducerea capacității, reducerea stocurilor, reducerea levierului, reducerea costurilor și abordarea deficiențelor. În urma acestei directive, documentele ulterioare ale Consiliului de Stat stabilesc obiective extrem de clare pentru reducerea capacității. Industria siderurgică va reduce producția cu 100-150 de milioane de tone în următorii cinci ani, iar industria cărbunelui va reduce producția cu 500 de milioane de tone în următorii cinci ani.
Politica noastră anti-involuționară a oțelului nu este o abordare unică--potrivită-tuturor, dar fiecare măsură este precisă. În comparație cu reformele din partea ofertei din 2016, o schimbare semnificativă în abordarea noastră anti-involuționară este evitarea unui accent excesiv pe reducerile de producție și reducerea capacității. Răspunsul politic din acest an a fost remarcabil de restrâns, evitând reducerile draconice de capacitate din 2016. În schimb, a acționat ca un „navigator” pentru industrie:
1. Comisia Centrală Financiară și Economică a clarificat politica de „frânare hotărâtă a concurenței dezordonate cu prețuri scăzute-și promovarea ieșirii ordonate a capacității de producție învechite”-nu forțând companiile să închidă, ci permițând capacității de producție ineficiente să „se retragă în mod natural”;
2. Ministerul Industriei și Tehnologiei Informației: abținându-se de la obiective rigide de reducere a producției, accentul se va pune pe creșterea valorii adăugate industriale și pe aplicarea de noi tehnologii-care să ghideze companiile să treacă de la concurență în producție la concurență în tehnologie;
3. Auto-reglementarea industriei: Asociația China a Fierului și Oțelului a promovat convenția „Trei lucruri de făcut și trei a nu”-stabilind prețuri rezonabile, asigurând servicii excelente și asigurând-cooperare pe termen lung. Evitarea-licitațiilor cu prețuri scăzute, vânzarea produselor inferioare ca fiind de bună calitate și implicarea în-speculații pe termen scurt-să reducă direct aceste tendințe nesănătoase.
Combaterea involuției va permite industriei siderurgice să se ridice și să se deplaseze mai departe.
În cele din urmă, lupta împotriva involuției nu înseamnă a lăsa industria siderurgică să stea jos; este vorba de a-l forța să se ridice și să se miște în direcția corectă. De la o „luptă la baionetă” la o „concurență tehnologică”, de la „consum intern” la „globalizare”, viitoarea piață a oțelului nu va fi o plimbare cu roller coaster, ci o piață constantă, în creștere. Combaterea concurenței interne nu înseamnă protejarea unei anumite companii și nici nu înseamnă să-ți refuzi o viață bună. Este vorba despre păstrarea încrederii în viitor.
Încrederea este mai valoroasă decât aurul. Cred că, în viitorul apropiat, oțelul chinezesc nu va mai fi sinonim cu producția de pe primul loc, ci un etalon global pentru oțel-de gamă înaltă, inovatoare și competitivă. Aceasta este valoarea supremă-pe termen lung a combaterii concurenței interne!
